Ministrul Agriculturii propune plafonarea prețurilor la toate produsele agroalimentare
Ideea plafonării automate a prețurilor la toate produsele agroalimentare, în funcție de un prag arbitrar al inflației, este complet nerealistă și profund greșită economic. Ea încalcă principiile de bază ale pieței libere, ale concurenței și ale formării prețului în funcție de cerere, ofertă, costuri și risc.
A pune în aceeași categorie alimente de bază și produse de lux precum icrele negre, carnea de sturion sau foie gras arată o lipsă gravă de înțelegere a economiei reale. Aceste produse nu sunt destinate consumului de masă, nu influențează inflația generală și nu pot fi tratate ca pâinea sau laptele fără a distruge complet lanțurile de producție și aprovizionare.
Plafonarea generalizată a prețurilor nu reduce inflația. Istoria economică o arată clar: duce la dispariția produselor, la scăderea calității, la piață neagră și la descurajarea investițiilor. Producătorii și procesatorii nu pot funcționa pe pierdere doar pentru a „bifa” o promisiune politică.
Mai grav, un mecanism „automat”, activat birocratic peste noapte, ar introduce o instabilitate uriașă în economie. Nimeni nu va mai investi, nimeni nu va mai planifica pe termen mediu sau lung, pentru că regulile jocului se pot schimba arbitrar de la o lună la alta.
Aceasta nu este o soluție economică, ci o propunere populistă, menită să sune bine la televizor și să creeze impresia că „se face ceva”, fără a rezolva cauzele reale ale inflației: dezechilibrele bugetare, risipa publică, politicile fiscale incoerente și lipsa reformelor.
Protejarea consumatorilor nu se face prin control administrativ al prețurilor, ci prin politici responsabile, concurență reală și venituri sustenabile. Restul sunt doar vorbe menite să impresioneze electoratul.
Ministrul Barbu ar fi putut contribui real la scăderea prețurilor alimentelor românești dacă, în perioada în care a condus sau a avut în subordine structuri-cheie precum ANIF, banii publici destinați irigațiilor ar fi fost folosiți responsabil, nu „sifonați” prin firme de casă și contracte aranjate. Irigațiile funcționale ar fi crescut producția agricolă, ar fi redus costurile fermierilor și ar fi făcut produsele românești competitive, cu prețuri mai mici. Astăzi, ministrul se preface că „plânge” de grija românului obligat să plătească alimente mai scumpe decât în țări cu salarii mult mai mari, dar caută doar soluții de vitrină, nu cauze. Iar cauza principală este chiar jaful sistematic al banului public din agricultură, prin ANIF, AFIR, APIA – instituții aflate în subordinea Ministerului Agriculturii. Atunci când cauza duce chiar la vârful sistemului, cea mai onestă și eficientă soluție nu este plafonarea prețurilor, ci demisia, urmată de prezentarea în fața organelor de control și de cercetare penală pentru a denunța – și a se autodenunța – toate aceste sifonări de fonduri. Recuperarea banilor, reevaluarea tuturor lucrărilor ANIF, verificarea finanțărilor ajunse la „băieții deștepți” din agricultură, prin comisii independente de specialiști și procurori, ar face infinit mai mult pentru prețurile alimentelor decât orice plafonare populistă.
Pe scurt, adevăratul slogan ar trebui să fie: „Luați urma banilor furați din agricultură.”
Banii furați din agricultura: Acolo este cauza reală a prețurilor mari din România!
Chiar dacă ministrul Barbu nu va face acest demers din proprie inițiativă, realitatea este că există deja suficiente informații publice – în presă, pe platformele de achiziții publice, în rapoarte oficiale și în alte surse deschise – care indică scurgerea masivă a banilor publici către firmele „băieților deștepți” din agricultură. În aceste condiții, organele de cercetare penală și instituțiile de control nu doar că pot, ci ar trebui să se autosesizeze. Agricultura nu este un domeniu oarecare, ci un sector vital, de siguranță publică și siguranță alimentară, iar deturnarea fondurilor destinate irigațiilor și sprijinului agricol afectează direct întreaga societate. Ignorarea acestor semnale nu mai poate fi justificată prin tăcere sau pasivitate, pentru că vorbim despre bani publici, hrană, stabilitate și interes național.