În ajunul sărbătorilor de iarnă, când prețurile la alimente cresc ca pe drojdie, ministrul Agriculturii, Florin Barbu, vine cu o propunere care sună bine pe hârtie: un mecanism „automat” de intervenție pe piața agroalimentară dacă inflația depășește 5%, inspirat din intervențiile BNR pe cursul valutar. „Sunt de acord să nu mai intervenim în piață”, declară el, dar propunerea sa ar reinstitui, de fapt, un control de stat extins după eliminarea plafonării adaosului comercial la alimentele de bază (termenul expiră pe 31 martie 2026).
Sună bine? Pe hârtie, da. În realitate, este o rețetă demagogică, nerealistă și, mai grav, potențial ilegală, care maschează incompetența cronică a guvernului PSD în agricultură. Experți în economie și comerț cu care am discutat – oameni cu ani de practică în lanțul agroalimentar – sunt unanimi: propunerea nu rezolvă nimic structural și riscă să agraveze criza. Ba mai mult, ea distrage atenția de la adevărata bombă cu ceas: sectorul irigațiilor, unde sute de milioane de euro europeni și naționali sunt sifonați anual de „băieții deștepți” din Olt și nu numai, cu binecuvântarea unor politicieni locali bine conectați.
O propunere electorală, nu o strategie sustenabilă
Să luăm lucrurile pe rând. Ministrul Barbu vorbește despre un „mecanism simplu” care să activeze plafonarea adaosului când inflația sare de 5%. Inspirat din BNR? Nu chiar. BNR intervine pe curs cu rezerve valutare proprii, nu cu prețuri administrative impuse retailerilor. Aici, statul ar dicta prețuri maxime pe toate produsele agroalimentare – o reîntoarcere la economia planificată, care a dus România în anii ’80 la cozi interminabile și penurie.
De ce e nerealist?
- Inflația nu e doar din agricultură: La 9,8% în octombrie 2025 (date INS), 10,96% vine din mărfuri nealimentare (energie, combustibil) și 10,52% din servicii. Plafonarea adaosului la alimente (7,57% inflație) ar atinge doar 30% din coșul de consum – ineficient și contraproductiv. Retailerii, așa cum avertizează președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, vor transfera marja de profit pe alte categorii, scumpind restul.
- Electoral pur: Propunerea vine fix înainte de locale, când fermierii și consumatorii sunt supărați pe prețuri. Dar unde e strategia pe termen lung? România importă 70% din hrana esențială, în ciuda solului fertil și a 13,3 milioane de hectare arabile.
De ce e ilegal?
- Încălcă principiul liberei piețe (art. 45 Constituție, Regulamentul UE 2019/515 privind transparența pieței). Plafonarea extinsă ar necesita notificare la Comisia Europeană, riscând infringement.
- Contrazice OUG 67/2023: Aceeași ordonanță care a introdus plafonarea temporară subliniază că intervențiile statului trebuie să fie excepționale, nu automate – exact opusul propunerii lui Barbu.
- Riscuri pentru concurență: Președintele Chirițoiu a avertizat deja că plafonarea și-a pierdut eficiența, iar prelungirea ei ar putea fi contestată la Curtea de Justiție UE pentru distorsionarea pieței.
Irigațiile: Bomba cu ceas pe care ministrul o ignoră
În loc să viseze la „intervenții automate”, ministrul Barbu ar trebui să se ocupe de irigații – sectorul care ar putea salva agricultura românească de dependența de importuri. România are cel mai mare potențial de irigații din UE (3,5 milioane ha), dar doar 1,6 milioane ha sunt irigate efectiv. De ce? Pentru că banii europeni și naționali (peste 1 miliard de euro din 2014 încoace) sunt sifonați de „băieții deștepți”.
Județul Olt, fief al PSD și al lui Paul Stănescu (fost ministru, mentorul lui Barbu), e un exemplu clasic:
- Firme de casă, apropiate de cercul politic local, au câștigat licitații dubioase pentru reabilitarea canalelor de irigație (ex: proiecte PNDR 2014-2020, unde s-au evaporat sute de milioane).
- Rapoarte Curții de Conturi arată nereguli flagrante: lucrări fictive, supraevaluări de 200-300%, subantreprenori fantomă.
- Barbu, originar din Olt, știe prea bine aceste practici – ba chiar, prin asociații locale, ar putea fi legat indirect de ele. Dar în loc să curețe mlaștina, propune „mecanisme automate” care distrag atenția de la adevărata problemă: corupția endemice care lasă fermierii fără apă, iar țara fără hrană.
Rezultatul? Seceta din 2024 a costat 2 miliarde de euro pierderi, despăgubirile au fost firimituri, iar importurile au explodat. Fermierii mici, 80% din producători, sunt abandonați, iar marile holdinguri străine cumpără pământ ieftin și îl lasă nelucrat.
Ce ar trebui să facem, nu ce visează ministrul
O strategie reală pentru agricultură nu înseamnă plafonări demagogice, ci:
- Audit total pe irigații: Recuperarea banilor furați, pedepse pentru corupție, licitații transparente cu monitorizare UE.
- Subvenții țintite: 100% pe fermierii mici, cu obligația de a iriga și a produce local.
- Pământ strategic: Interzicerea vânzărilor către străini, sprijin pentru cooperative românești.
- Educație și tehnologie: Programe de formare pentru tineri fermieri, nu doar bani aruncați pe fereastră.
Altfel, de Ziua Națională ,din anii urmatori, vom continua să bem șampanie franțuzească și să mâncăm salam de Lyon, în timp ce pământul nostru, odată grânar al Europei, se transformă în deșert politic.
Florin Barbu, dragă ministru al prieteniilor pe bani publici , lăsați visele electorale și începeți cu irigațiile.
În timp ce ministrul Florin Barbu ne promite un „mecanism automat” de plafonare a prețurilor la alimente dacă inflația sare de 5 %, românul obișnuit simte deja în buzunar și în stomac că lucrurile merg exact în direcția opusă: stomacul tot mai gol și buzunarul tot mai subțire.
Pentru că, în realitate, nu prețurile mari sunt problema cea mai mare, ci lipsa producției agricole reale. România importă peste 70 % din hrana esențială – carne de porc, legume, fructe, lapte, ouă – deși are cel mai fertil pământ din Europa și 13,3 milioane de hectare arabile. Dacă mâine ar izbucni un conflict regional, o blocadă comercială sau o criză energetică majoră (lucruri la care nici nu vrem să ne gândim, dar pe care realitatea ni le impune cu brutalitate), România ar rămâne fără mâncare în câteva săptămâni. Penuria alimentară nu mai este un scenariu de film distopic – este o amenințare reală, iminentă și auto-provocată.
Și totuși, în loc să rezolve cauzele (lipsa irigațiilor funcționale, furtul din bani publici, jaful din ANIF), ministrul Barbu ne servește o nouă perdea de fum demagogică menită să acopere eșecul total al guvernării PSD în agricultură.
Irigațiile – epicentrul jafului național
Sectorul irigațiilor este cel mai mare jaf organizat din România post-decembristă. Peste 1,5 miliarde de euro europeni și naționali au fost „investiți” din 2014 încoace. Rezultat? Doar 10-15 % din suprafața irigabilă este funcțională. Restul banilor s-au evaporat în contracte supraevaluate, lucrări fictive și firme de casă.
ANIF – Regia Autonomă a Îmbunătățirilor Funciare – este cel mai mare datornic al statului la ANAF, cu peste 2 miliarde de lei restanțe. Din informațiile pe care le deținem din surse credibile, o parte semnificativă din această sumă reprezintă TVA „migrat” către societățile „băieților deștepți” care au câștigat licitațiile de reabilitare a canalelor din Olt, Teleorman, Ialomița, Satu-Mare și alte județe. Firme care apar, câștigă sute de milioane, apoi se divizeaza, se redenumesc ,,se contopesc, fuzioneaza, se absorb una pe cealalta, intră în insolvență sau faliment, iar banii dispar în offshore-uri.
Apel direct către Justiție și instituțiile de forță
Agricultura și hrana poporului sunt bun strategic de siguranță națională. Magistrații români primesc salarii și pensii speciale tocmai pentru a apăra interesul public, nu pentru a închide ochii la jaful organizat.
De ce nu vedem dosare penale masive pe irigații? De ce niciun procuror DNA sau DIICOT nu a intrat în forță la ANIF și la firmele-fantomă care au încasat sute milioane pentru țevi ruginite și canale pline de bălării? Cine și de ce protejează această caracatiță care ne lasă fără apă și fără hrană?
Facem un apel public și solemn către Parchetul General, DNA, DIICOT și CSM: Declanșați imediat o anchetă de amploare pe tot lanțul irigațiilor din ultimii 15 ani. Urmăriți banii, nu doar hârtiile. Pentru că fiecare leu furat din irigații înseamnă un hectar nelucrat, o familie de fermieri distrusă și un popor mai aproape de penurie.
În loc de concluzie
Românul va avea stomacul tot mai gol nu pentru că prețurile cresc, ci pentru că nu mai producem aproape nimic. Și va avea buzunarul tot mai gol pentru că banii care ar fi trebuit să irige pământul au ajuns în conturile interlopilor cu gulere albe.
Domnule ministru Barbu, lăsați „mecanismele automate” și demagogia electorală.
Rugam procurorii si institutiile de forta (ANAF) sa porneasca pe urmele banilor furați din irigații.
Sursa: cursdeguvernare.ro