Motto: Fie painea cat de rea, tot ti-o fura careva!
Trăiască importurile, căci agricultura noastră e pe moarte iar mafia tot mai bogata!
De 1 Decembrie, românii vor pune pe masă friptură de porc din Spania, brânză din Polonia, cartofi din Egipt, roșii din Turcia și vin din Chile. Vom ciocni paharele cu bere belgiană și vom spune „La mulți ani, România!” în timp ce, în farfurie, România lipsește cu desăvârșire.
Nu mai e un secret pentru nimeni: țara cu cel mai fertil pământ din Europa, cu peste 13,3 milioane de hectare de teren arabil, cu Dunărea, cu Delta și cu o climă care altădată hrănea jumătate de continent, a ajuns să importe peste 70 % din hrana pe care o consumă. În loc de „Trăiască România!”, de aproape un deceniu ne urmărește, în fiecare zi națională, un alt strigăt mut: „Trăiască importurile, că altfel am mânca din ajutoare umanitare!”
Cum am ajuns aici?
Nu seceta ne-a omorât agricultura, ci hoția și incompetența institutionalizată.
- Sute de milioane de euro s-au „investit” în irigații și au rămas doar țevi ruginite și contracte cu firme de casă.
- Alte sute de milioane s-au dat ca „despăgubiri pentru secetă” – fermierii onești au primit firimituri, restul au ajuns în buzunarele „băieților deștepți”.
- Subvențiile europene se împart după pile, nu după hectar muncit.
- Terenurile agricole au ajuns în mâinile marilor fonduri de investiții străine și ale interlopilor cu gulere albe, iar țăranul român a rămas fără pământ și fără viitor.
Rezultatul? România este singura țară din Uniunea Europeană care, având un potențial agricol uriaș, a ajuns să importe masiv carne de porc, legume, fructe și chiar fân. Siguranța alimentară națională nu mai există. În caz de criză majoră (război, blocade, pandemie), am fi primii care am rămâne fără mâncare.
Nume și prenume
Responsabili sunt mulți, dar ultimul act al tragediei poartă semnătura ministrului Agriculturii Florin Barbu – omul lui Paul Stănescu, plasat strategic pentru a termina ce au început alții. Sub mandatul său:
- prețurile la îngrășăminte și motorină au explodat, iar fermierii mici au intrat în faliment în masă;
- programul „Tomata” a devenit o glumă proastă, iar serele românești s-au închis una după alta;
- marile lanțuri de magazine au fost lăsate să dicteze prețuri de ruină producătorilor români și să umple rafturile cu marfă din import.
În loc să avem o strategie națională pentru revenirea agriculturii pe picioarele ei, avem doar conferințe de presă, poze cu tractoare second-hand și promisiuni goale.
De 1 Decembrie ce ne dorim cu adevărat?
Nu ne mai trebuie parade, artificii și discursuri goale despre „mândria de a fi român”.
Ne trebuie:
- Un pact național pentru siguranța alimentară – cu ținte clare și pedepse pentru cei care fură din agricultură.
- Terenul agricol să redevină bun strategic, nu marfă pe care să-l cumpere oricine cu bani negri.
- Subvenții care să ajungă la fermierul care muncește pământul, nu la „fermele de apartament” din București.
- Un ministru al Agriculturii care să înțeleagă că hrana poporului nu e jucăria nimănui si nici pusculita mafiotilor.
Până atunci, de Ziua Națională vom ridica paharul și vom spune, cu amărăciune: „Trăiască importurile!” Căci România agricolă, cea care altădată hrănea Europa, a murit demult. Și nimeni nu i-a cântat prohodul mai frumos decât clasa politică care, an de an, de 1 Decembrie, ne servește libertate… pe farfurie goală.
Să ne fie țara de folos – măcar atât cât ne-a mai rămas din ea. La mulți ani, România! Și, Doamne ajută-ne să ne putem hrăni singuri până la anul!
SURSE