Paul Stănescu începuse bine anul 2023. Avea miniștrii-cheie, Firea urma să fie candidatul necontestat al PSD la Primăria București, în Delta Dunării începuseră să crească euroi pe zonele cu stuf nerecoltat, iar blaturile cu PNL în câteva județe și la nivel național păreau a se arăta din ce în ce mai rodnice.
Dar era începutul lui 2023. Începutul lui 2024 a fost complet diferit. Două investigații jurnalistice, una a Recorder și una a PRO TV, au dus, în cele din urmă, direct la parchetul Codruței, în Luxemburg. Iar milioanele care trebuiau să răsplătească inovația legislativă și agricolă, vreo șase la număr (ele, milioanele), au fost oprite înainte să plece de la APIA, sub formă de subvenții. A fost o lovitură pentru schema pe care o gândiseră Paul și George, prietenul lui dobrogean, adevărat urmaș al Brătienilor, care se și gândea cum va investi banii trecuți pe numele preotului Iscru pentru a câștiga județul Tulcea.
Și, hai, să pierzi șase milioane de euro din subvenții inventate mai e cum mai e. Poți suporta chiar și dosarul făcut de zeița europeană a anticorupției, care se dovedește de o mare ineficiență. Poți înghiți multe, dar nu și scoaterea lui Gabi din joc. Cam așa a început 2024 pentru Paul Stănescu. Dacă ar mai fi avut și ceva bani investiți în Tesla…
Până la urmă, însă, Gabriela a apucat să candideze la Primăria București. Dar deja Ciolacu, ajutat copios de nea Varanie, mutase câștigător. Nu doar că Piedone era de neclintit, dar, ca o reverență pentru că le-a salvat carierele politice prin alianța pentru europarlamentare, Ciucă și Bode i l-au legat de picior Gabrielei și pe loser-ul cu Stanford și Harvard.
Cum era de așteptat, Firea și Stănescu au pierdut Capitala. Aia a țării. Iar Stănescu a pierdut și capitala Oltului, Slatina, primarul PSD în funcție capotând rușinos în fața unui maimuțoi obraznic. Nu e decât jumătatea anului, iar Stănescu a pierdut până acum cât alții nu-și permit să piardă într-o întreagă viață politică.
Și totuși, speranța moare în septembrie-decembrie pentru Nea Paul. Când, visează el, Ciolacu își va rupe gâtul la prezidențiale. E tot ce-l mai poate salva pe bătrânul uneltitor. Doar că, de data asta, s-ar putea ca Ciolacu să o joace mai inteligent decât au jucat-o ultimii președinți ai partidului. În ajutorul lor, cei din tabăra care și-ar dori capul grizonant al lui Ciolacu pe o tavă aurită, pe un pat cu rămășițe de turul II, aduc eterna cutumă care ar cere ca președintele PSD să candideze la președinție.
Doar că, în realitate, cutuma ar fi ca președintele PSD să piardă alegerile prezidențiale. Așa s-a întâmplat în 2004, 2009, 2014 și 2019. Asta deja nu mai este cutumă, ci definiția de manual a nebuniei: să faci aceeași greșeală de fiecare dată și să speri ca lucrurile să iasă diferit.
Dacă lui Ciolacu îi iese să nu candideze la președinție și să rămână premier în următorii zece ani, Stănescu poate să se retragă în munți. Iar dacă n-are munți pe lângă casă, să-și facă unii, că a încasat ceva în 30 de ani de politică…
Sursa: catavencii.ro