Așa este considerată vânzarea Termocentralei Mintia pentru suma de doar 91 milioane de euro, un mare ,,tun”, în condițiile în care aici statul investise deja 150 de milioane de euro pentru retehnologizarea obiectivului. Scenariul tranzacționării pe ,,nimic” a termocentralei ce aparține Complexului Energetic Hunedoara (CEH) ar fi fost pus la cale în Cabinetul ministrului Energiei Virgil-Daniel Popescu. De restul detaliilor s-ar fi ocupat Emil Gros, ,,expertul în insolvență” a cărui activitate trebuia să ducă la redresarea societății. Însă salvarea n-a mai venit, pentru că practicianul în insolvență Emil Gros a fost adus la Complexul Energetic Hunedoara cu scopul vădit de a acoperi jaful comis acolo de toți directorii puși pe funcție de partidele ce s-au perindat la guvernare. Vorbim de datorii istorice, în valoare de 6, 4 miliarde lei, acumulate de o societate cu capital majoritar de stat. Ce a păzit Curtea de Conturi în tot acest timp? Dar serviciile secrete din care face parte şi Emil Gros? Cu toate că managementul defectuos de la vârful societății a dus la creșterea pe bandă rulantă a acestor datorii, nimeni niciodată n-a fost tras la răspundere pentru dezastrul comis la Complexul Energetic Hunedoara. Potrivit legii, lichidatorul Emil Gros avea toate pârghiile și obligația să antreneze răspunderea penală a tuturor acelora care au contribuit cu vârf și îndesat la îngroparea în datorii a Complexului Energetic Hunedoara, debite care au dus la falimentul acestuia. În consecință, practicianul în insolvență Gros trebuia să ,,taie în carne vie” și să salveze societatea, ci nu să pună el însuși umărul la falimentul și apoi la tranzacționarea pe bucăți a Complexului Energetic Hunedoara. Așa cum s-a întâmplat recent cu Termocentrala Mintia, parte a Complexului Energetic Hunedoara la preţ de fier vechi. Reamintim aici că Termocentrala Mintia este una dintre cele mai mari termocentrale din regiune și a fost pusă în funcțiune în 1969, cu o putere instalată de 1285 MW, energie rezultată din huila adusă de pe Valea Jiului. Până în 1989, Termocentrala Mintia producea 15% din energia electrică necesară României. După ’89, toate afacerile gândite pe orizontală (cele privind punctele strategice de alimentare cu materia primă, cu semifabricate folosite în procesul tehnologic, cu producția de produse intermediare) au fost decimate, materia primă necesară fiind procurată doar din importuri. În cazul Complexului Energetic Hunedoara, managerii numiți politic au preferat să aducă materia primă necesară Termocentralei Mintia din alte zări (din Elveția, Ungaria și Ucraina), în dauna huilei extrase în Valea Jiului. Acest mod de operare a dus la pierderea a numeroase locuri de muncă în sectorul minier din zonă, cât și la costuri mult mai mari la consumatorul final. Prin astfel de manevre subversive, Termocentrala Mintia a fost purtată ușor și sigur către faliment de unicul acționar majoritar al societății, adică de statul român, prin reprezentanții care s-au perindat la conducerea Complexului Energetic Hunedoara. Un faliment cu cântec, produs în plină criză energetică, în contextul în care tot mai multe țări membre UE caută să scape de dependența față de gazul rusesc.
Ca sursă alternativă, Germania a reiterat ideea că va produce o parte din energia electrică necesară prin redeschiderea fostelor capacități de producție pe bază de cărbune. În aceste circumstanțe, tranzacționarea Termocentralei Mintia este una destul de dubioasă, mai ales după declarațiile tranșante, făcute la cald de reprezentanții societății. Firma MASS GLOBAL ENERGY ROM, cu sediul social în Insulele Cayman, promite investiții de un miliard de euro și modernizarea Termocentralei Mintia, care va produce în viitor doar energie electrică pe bază de gaz, ci nu pe cărbuni. Așadar, în astfel de condiții, România nu pare să iasă prea curând din criza energetică în care s-a adâncit, atâta timp cât statul a vândut Termocentrala Mintia unei societăți care crede că va putea produce energie electrică la prețuri rezonabile din ,,gazul liberalizat”. Dacă nu cumva din gazul achiziționat direct de la ruși. Însă un astfel de scenariu este greu de luat în calcul în contextul conflictului din Ucraina. Cu niște filtre performante și cu retehnologizarea integrală a termocentralei, statul român ar fi putut să păstreze în continuare în custodie Termocentrala Mintia, ci nu să o vândă, și să producă în continuare energie electrică din cărbunii extrași de pe Valea Jiului. Pe un astfel de scenariu plauzibil, România putea ieși mult mai ușor din zona vulnerabilității energetice, un capitol amplu dezbătut și în ,,Strategia Națională de Apărare a Țării pentru Perioada 2020-2024″. Un punct sensibil în tranzacționarea Termocentralei Mintia rezultă și din faptul că vânzarea nu s-a făcut printr-o licitație directă, transparentă, cu cel puțin doi ofertanți, ci prin ,,metoda insovenței”, un procedeu juridic folosit de regulă de ,,băieții deștepți” din sistem, pentru vânzarea activelor statului la prețuri subevaluate. Doar în acest scop a fost desemnat lichidator judiciar Emil Gros EXPERTUL ÎN DAT ŢEPE STATULUI ROMÂN.
Așadar, întreaga procedură a insolvenței de la Complexul Energetic Hunedoara ridică mari semne de întrebare în ce privește legalitatea şi rostul acesteia. Mai ales în contextul în care de numele practicianului în insolvență, prin intermediul căruia s-a tranzacționat Termocentrala Mintia, se leagă mai multe scandaluri din zona ,,dosarelor de faliment cu dedicație”. Numele ,,expertului în insolvență” Emil Gros apare și în dosarul în care a fost condamnat la 22 de ani de închisoare judecătorul sindic Mircea Moldovan de la Tribunalul București. Potrivit rechizitorului DNA, lichidatorul Emil Gros de la EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL era introdus ilegal, deşi nici nu era înscris în registrul UNPIR, de judecătorul sindic Moldovan, în dosarul de faliment al firmei SC PIAȚA de GROS SA. Cu toate acestea, procurorii DNA aveau să-l scoată din culpă pe lichidatorul Gros, chiar dacă probele strânse în procedura judiciară duceau clar către o condamnare a acestuia. În 2019, pe lichidatorul Emil Gros îl regăsim introdus, la fel de dubios, și în dosarul de insolvență al Complexului Energetic Hunedoara. Pe procedură, judecătorul sindic de la Tribunalul Hunedoara ar fi trebuit să respingă cererea făcută în dosarul de insolvență de unul dintre creditorii Complexului Energetic Hunedoara (de reprezentantul firmei SC ARMOUR SECURITY SRL) pe motivul că practicianul în insolvență Emil Gros era incompatibil în cauză. Mai exact, firma EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL, administrată de Emil Gros, era parte într-un alt dosar de insolvență deschis pe numele unei alte societăți care deținea calitatea de creditor la Complexul Energetic Hunedoara. Cu toate acestea, judecătorul sindic de la Tribunalul Hunedoara nu l-a scos din joc pe lichidatorul Emil Gros, fapt care a adus mari prejudicii complexului energetic. În dosarul de insolvență deschis pe numele Complexului Energetic Hunedoara, practicianul în insolvență Gros n-a depus niciodată în instanță vreun plan de reorganizare judiciară. Iar urmările s-au văzut.
Însă toate aceste jocuri de culise, care au culminat cu tranzacționarea ilegală a Termocentralei Mintia, ar fi putut fi oprite mult mai devreme, dacă organele de cercetare penală de la IPJ OLT și-ar fi făcut datoria și ar fi trimis în instanță dosarul în care lichidatorul Emil Gros este acuzat de gestiune frauduloasă, de abuz în serviciu și de uz de fals, înşelăciune, substituire în calitate oficială. Dosarul cu nr. 548/P/2019 a fost deschis la Serviciul de Investigare a Fraudelor Economice din cadrul IPJ Olt, în cauză fiind circumstanțiate mai multe fapte de natură penală comise de lichidatorul Gros, creditori frauduloşi introduşi în tabelul de creanţe (BRD, Banca Românească, Banc Post <<Ergasias SA>>, ANAF) diminuarea activului, creşterea pasivului, conivenţa cu judecătorii şpăgari, Fănel Arabelea, Dan Ileana, Luminiţa Busuioc, Mrinela Georgescu, Stana Florentina, Carmen Marinescu, Gioroceanu Mihaela, Oprea Liliana, evenimente care au dus la subminarea patrimoniului societății MARCONF SRL și la falimentul acesteia. La fel ca și în precedentele dosare de insolvență, lichidatorul Emil Gros a fost introdus ilegal și în insolvența MARCONF, o societate cu active evaluate la peste 5 milioane de euro. În ciuda probatoriului evident, dosarul deschis la IPJ OLT pe numele lichidatorului Emil Gros este păstrat în continuare la sertar chiar de șeful Serviciului de Investigare a Fraudelor Economice, de comisarul-șef Nicu Dan care s-a plimbat de mână prin IPJ Olt cu Alina Costinaş. Tot în acest dosar, fostul prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, Anca Anuța, ar fi comis o serie de abuzuri, prin emiterea unor ordonanțe ilegale, care au adus mari prejudicii societății MARCONF. Așadar, asistăm în continuare la faptul că justiția din România reprezintă încă un punct sensibil în mersul spre normalitate al societății noastre, o piedică majoră, un călcâi al lui Ahile, de care șmecherii cu proptele politice profită la maxim, în vreme ce țara se afundă tot mai mult în sărăcie și este vândută, bucutată cu bucată, la prețuri de nimic.
Ziarul liga dreptatii