Autorul cărții a murit la un an după demascarea planului, în împrejurări suspecte. Inainte de face refuz de citire pe motiv de „conspirationism” ganditi-va ca tot ce ati crezut ca a fost realitate s-a dovedit a fi manipulare, iar tot ceea ce de-a lungul timpului a fost numit conspirationism, dupa ani sau zeci de ani s-a dovedit a fi realitate. Vă avertizăm că tot ce este mai jos a fost pus în aplicare punct cu punct. Și astăzi când asistăm la așa-zise pandemii, razboaie si incalzire globala, de asemenea, se implementează directivele 666 din planul Noii Orânduiri Mondiale.
PROTOCOLUL DE LA TORONTO, Complotul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale. O carte de Serge Monaste. Ediţie redactată de Michael A. Beaumont Traducător: Nicolae Buhmeanu
INTRODUCERE – Realitate sau ficțiune?
Cine ar putea spune? Sa vedem ce s-a adeverit pana acum. Si daca in mare parte lucrurile s-au intamplat inseamna ca vorbim depre o realitate.
Oricare ar fi adevărul, conform anumitor informaţii pe care le-am obţinut, provenind din Franţa, dar mai ales revăzând evenimentele petrecute de-a lungul ultimilor 25 de ani, s-ar părea că scenariul descris în acest „document” ne permite să înţelegem mai bine o situaţie care, până în prezent, multora li se părea mai mult decât imposibil de înţeles.
În volumul de faţă, vă prezentăm documentul integral, însoţit de o analiză a noilor condiţii economice actuale care, în sine, par să-i confirme cu prisosinţă autenticitatea.
Sfârşitul lunii iunie 1967: la Montreal se deschide Expo ’67; la Ottawa au loc ultimele pregătiri ale „Centenarului Confederaţiei”. În Statele Unite se declanşează contestarea Războiului din Vietnam şi, prin toată ţara, se desfăşoară mişcarea ,‚Flower Power”. Ne aflăm în preajma evenimentelor din mai 1968 din Franţa, a exploziei naţionaliste de la Quebec, a festivalului de la Woodstock în Statele Unite…
Dar, în acelaşi timp, acest sfârşit al lunii iunie 1967 marchează ultimele pregătiri pentru punerea la punct a „planului căderii naţiunilor”, de către înaltele instanţe ale francmasoneriei anglo-saxone din Toronto.
Această reuniune secretă, de o înaltă confidenţialitate, este organizată de către „6.6.6.”, cum se autointitulează următorii:
- cei care dirijează cele mai mari 6 bănci mondiale;
- cele mai mari 6 consorţii energetice de pe planetă, între care, cel al petrolului;
- cele 6 mari consorţii agroalimentare, plus controlul principalelor rute alimentare ale lumii.
[n.a.: În legătură cu acest subiect, vă recomand remarcabila lucrare ,,6.6.6. I’Antihrist”, de Marc Dem, Editions du Rocher (Âge du Verseau)].
Aceşti „6.6.6.” fiind cei mai înalţi responsabili ai finanţelor internaţionale, vor defini în cadrul reuniunii lor o strategie comună, în vederea supremaţiei absolute:
- asupra comerţului mondial;
- asupra posesiunii armei energetice, poartă deschisă spre secolul XXI, precum şi
- asupra controlului internaţional al economiei agroalimentare, care cuprinde, pentru ei, și consorţiile farmaceutice care acoperă piaţa mondială a vitaminelor şi a vaccinurilor.
Planul lor se rezumă la trei orientări majore pentru anii 1970-1980: economia, politica, socialul.
Dacă reuşeşte, Planul trebuie să ducă în mod iremediabil la acapararea puterii mondiale, prin instalarea Noii Ordini Mondiale; aceeaşi pe care preşedintele George Bush o promova cu atâta tamtam la începutul anilor 1990.
SERGE MONASTE
Ziarist la L’Enquête, martie 1995
Nota redacţiei: Ziaristul canadian Serge Monaste a murit în împrejurări suspecte.
1. Documentul „PLANUL ROŞU”
Documentul grupului de la sfârşitul lunii iunie, 1967.
Titlul documentului organizaţiei
Panem et circenses [Pâine și circ] Scopul proiectului mondialist:
Genocidul vitalităţii, în favoarea rentabilităţii oculte.
Mijloacele de finanţare a proiectului:
Între altele, se va folosi: ajutorul umanitar internațional, pentru finanţarea multinaţionalelor
Documentul:
Toate perioadele istorice care au dus la decadenţa civilizaţiilor au fost marcate, fără excepţie, de „spiritul rătăcirii oamenilor”. Astăzi, trebuie să facem astfel încât acest „spirit” să se traducă printr-o „societate mondială a timpului liber” sub toate formele sale. Acest timp liber trebuie să se compună din sex, droguri, sport, excursii (exotism) şi din distracţii în general, dar accesibile tuturor straturilor societăţii. Omul trebuie să ajungă la concluzia că este modern şi că modernismul lui e compus din capacităţile lui, din posibilitatea lui de a se distra în mare măsură şi, în prezent, din tot ceea ce îl înconjoară.
Pentru atingerea acestui obiectiv, este neapărat necesar să fie infiltrate mijloacele de informare (radioul, televiziunea, ziarele), mediile de modă şi de cultură, domeniile muncii noi, prin intermediul cărora vom influenţa, cu siguranţă, toate păturile societăţilor occidentale. Astfel, ţinând tineretul (adulţii de mâine) sub umbrela simţurilor, vom avea cale liberă pentru a infiltra şi a transforma în profunzime, fără a da naştere la nelinişti, politica, justiția şi învăţământul, ceea ce ne va permite să modificăm în profunzime cursul și orientarea viitoare a societăţilor vizate de „planul” nostru.
Populaţiile, după cum ştim, nu au memorie istorică. Oamenii repetă la nesfârşit greşelile trecutului, fără a-şi da seama că tocmai aceste erori le-au condus părinţii, înaintea lor, spre aceleaşi scadenţe pe care le vor trăi, sub o formă agravată, și ei înainte de sfârşitul secolului nostru. Observaţi, de pildă, prin ce au trecut bunicii lor la începutul acestui secol, graţie muncii înverşunate a predecesorilor.
După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „criza economică”, iar apoi, războiul. În prezent, copiii şi nepoţii lor se îndreaptă spre un deznodământ asemănător, dar şi mai grav, căci de astă dată finalul ne va permite în sfârşit să ne punem pe picioare „Noua Ordine Mondială”, fără ca vreunul dintre ei să-şi dea seama, fiind mult prea preocupaţi cu toţii de a-şi satisface în proporţie exagerată necesităţile senzuale cele mai primare.
O „normă” generală mai mult decât importantă şi care şi-a dovedit deja valoarea la începutul actualului secol, prin construirea şi instalarea „sistemului comunist” de către regretaţii înalţi ofiţeri ai lojilor noastre, este rentabilitatea „excepţiei”. În principiu, după cum ştim, excepţia confirmă regula generală, pe care o contrazice. Dar, în vocabularul nostru, excepţia este principiul care trebuie să fie impus tuturor.
Trebuie să procedăm de aşa manieră, încât să imprimăm excepţii în diversele sfere ale societăţii.
Să arătăm cum ar trebui să fie noile reguli aplicabile pentru toţi, scop principal al contestaţilor sociale viitoare, exprimate de tineretul naţiunilor. Astfel, excepţia va deveni detonatorul cu ajutorul căruia întreaga societate istorică se va nărui în sine însăşi, într-o epuizare şi o confuzie fără precedent.
Bazele societăţii occidentale, în esenţă, ne vin în linie dreaptă din moştenirea iudeo-creştină. Tocmai această moştenire este cea care a făcut din familie nodul, cheia de boltă a oricărui edificiu social din prezent. Predecesorii noştri, care i-au finanţat pe scriitorii revoluţionari de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, au înțeles importanţa necesităţii de a fracţiona şi apoi de a face să explodeze acest nucleu vital în Rusia de exemplu, reuşind să instituie noul „sistem comunist” din vremea aceea. Şi chiar asta au făcut, contribuind minuţios la producerea, de către filozofii şi scriitorii nonconformişti ai epocii, a unui ,manifest al gloriei „Statului Dumnezeu”, acesta având prioritate absolută asupra individului şi a familiei.
Pentru a ajunge cu certitudine la construirea unui guvern mondial, a unei Noi Ordini Mondiale Comunitare, în care toţi indivizii, fără excepţie, să fie supuşi mondializării noii ordini, trebuie în primul rând să provocăm dispariţia familiei, ceea ce va antrena din aceeaşi lovitură dispariţia preceptelor religioase ancestrale. În al doilea rând, trebuie să nivelăm toţi indivizii, făcând să dispară clasele sociale, în special clasele mijlocii. Dar trebuie să procedăm astfel încât toate aceste schimbări să pară generate de voinţa populară și să aibă aparenţa democraţiei.
Slujindu-ne de cazuri izolate, dar amplificându-le la nivel extrem cu ajutorul contestaţiilor studenţeşti instigate de noi înşine, al ziariştilor favorabili cauzei noastre şi al politicienilor cumpăraţi, vom reuşi să punem pe picioare noi organisme, prezentând toate aparenţele modernismului, cum ar fi un birou de protecţie a copilului susţinut cu o „cartă a drepturilor şi a libertăţilor”.
Pentru reuşita planului nostru mondial, Planul Roşu, trebuie să implantăm în toate societăţile occidentale ale anilor 1970 birouri pentru protecţia copilului, ai căror funcţionari, tineri intelectuali lipsiţi de experienţă, proaspeţi absolvenţi ai universităţilor în care sunt scoase în evidenţă principiile noastre mondialiste, vor respecta strict, fără discernământ „Carta drepturilor copilului”. Cine ar îndrăzni să i se împotrivească, fără a fi identificat imediat cu barbariile Evului Mediu?
Această Cartă, laborios pusă la punct în lojile noastre, ne va permite în sfârşit să reducem la zero orice autoritate părintească, făcând familia să se umple de indivizi opuşi cu sălbăticie unii altora, protejându-și intereselor personale. Ea îi va încuraja pe copii să-şi denunţe părinţii autoritari, pretextând că sunt prea tradiţionali, prea religioşi.
De asemenea, va contribui la a-i supune pe părinţi unei psihoze colective a fricii, ceea ce va provoca în mod ineluctabil, de o manieră generală în societate, o subminare a autorităţii părinteşti. Astfel, vom reuşi, într-o primă etapă, să producem o societate asemănătoare cu aceea din Rusia anilor 1950, în care copiii îşi denunţau părinţii la Stat, şi o vom face fără ca cineva să-şi dea seama.
Transferând astfel Statului rolul patern, ne va fi mai uşor, în continuare, să acaparăm, una câte una, toate responsabilităţile care până la data respectivă au ţinut de resortul exclusiv al părinţilor. Astfel, îi vom putea face pe toţi să considere învăţătura religioasă tradițională, de origine iudeocreştină, un abuz contra copilului.
În acelaşi timp, dar la un alt nivel, vom determina înscrierea în legile de bază ale naţiunilor regula că toate religiile, cultele şi practicile religioase, inclusiv vrăjitoria şi magia, trebuie să fie respectate cu titluri egale. Astfel, va fi extrem de uşor să i se transfere statului acest rol, prin raportarea copilului la cele mai înalte instanţe internaţionale, cum ar fi Naţiunile Unite.
Să înţelegem bine următoarele: scopul nostru nu este acela de a proteja copiii, nici pe oricine altcineva, ci de a provoca dezintegrarea și apoi prăbuşirea naţiunilor, care reprezintă un obstacol major în calea punerii în aplicare a ordinii noastre mondiale. Acesta este motivul pentru care „centrele de protecţie a copilului” trebuie să fie învestite cu o autoritate legală absolută. Ele trebuie să fie în măsură ca, după bunul lor plac, dar întotdeauna sub pretextul protejării copiilor, să-i poată retrage pe aceştia din mediile lor familiale originare şi să-i plaseze în medii familiale străine sau în centre guvernamentale, deja atrase spre principiile noastre mondialiste şi religioase. Astfel, se va realiza spargerea definitivă a „celulei familiale occidentale”. Căci, fără protecţia şi supravegherea părinţilor lor naturali, aceşti copii vor putea fi handicapaţi definitiv în dezvoltarea lor psihologică şi morală, ajungând să reprezinte, în virtutea consecinţelor fireşti, prăzi uşor adaptabile la ţelurile noastre mondialiste.
Pentru asigurarea reuşitei unei asemenea întreprinderi, o primă necesitate este ca funcţionarii care lucrează în aceste centre, în serviciul statului, să fie tineri, fără o bogată experienţă de viață, îmbibaţi cu teorii pe care le ştim vide şi lipsite de eficacitate şi mai ales să fie obsedaţi de spiritul misionar al unor mari protectori ai copilăriei ameninţate. Căci, pentru ei, toţi părinţii trebuie să reprezinte nişte criminali de facto, potenţiale pericole pentru bunăstarea copilului, considerat în cazul de faţă ca un „dumnezeu”.
Vom continua cu partea a doua a acestui document.
Sursa: oficialmedia.com