Nu ştiu alţii cum sunt dar eu când mă gândesc la Revoluţia din decembrie 1989 şi la speranţele pe care mi le-am pus (nu numai eu dar şi poporul român) atunci, dar cum spune o vorbă, socoteala de acasă nu a corespuns cu cea din târg. De aceea nu mi-am imaginat că din instituţiile statului se pot face SRL-uri împrumutând şi dezvoltând strategia şi tipologia Mafiei.
Recentele demonstraţii de protest şi greve ale magistraţilor sunt răspunsul la atentatul politicului şi implicit al poporului la puterea şi independenţa infracţională a acestei puteri care în tot acest timp, de la Revoluţie, a menţinut corupţia din societate. Prin anul 2002 am surprins în Bucureşti un grup cetăţeni care demonstrau împotriva corupţiei şi implicit a magistraţilor (foto).
Populaţia nu mai ştia cum să reacţioneze la abuzurile inimaginabile ale magistraţilor şi au conştientizat că nimeni nu ia nici o măsură pentru a se opri corupţia care nu putea fi demonstrată, ca şi acum, decât prin logica strâmbă a acelor hotărâri judecătoreşti care nu ţineau seama de probe şi de lege.
Evident că în spatele acestor hotărâri nelegale erau şpăgile primite de aceşti magistraţi pe care nu aveai nici o posibilitate de a le demonstra, cu atât mai mult în flagrant. În această situaţie, nimeni (CSM, în primul rând, Procurorul General şi implicit Preşedintele României, dar nici vorbă de Parlamentul României!), ca şi acum, nu poate lua nici o măsură împotriva acestor magistraţi. Mai mult, CEDO a respins marea majoritate a cererilor iar deducţia este una logică: instituţia era controlată tot de românii noştrii şi numai o parte din cereri ajungeau să fie soluţionate după un timp rezonabil de peste cinci, pana la zece ani, perioadă semnificativă pentru a se distruge o reală reparaţie morală şi pecuniară.
În această ordine de idei protestul, de fapt greva, magistraţilor, nelegale, fără respectarea Legii 62/2011, legea dialogului social, nu este un conflict de muncă, ci unul de putere. Sunt de părere, demonstrată de practică, că nu atât propriile salarii îi determină să lupte în acest mod, cât statutul lor, în general, şi starea jalnică a justiţiei din România. Accepţiunea, vădit infracţională, pe care o dau ei noţiunilor de putere în stat şi independenţă, denotă o mentalitate de tip mafiot, iar demonstraţia de forţă ilegală, mascată într-un protest legitim, demonstrează acest lucru cu prisosinţă.
Se observă astfel mentalitatea pernicioasă şi periculoasă a acestor slujbaşi ai justiţiei care desconsideră poporul român. În acest sens, salarizarea şi independenţa sunt doar două dintre atributele puterii, dar se ignoră de aceştia responsabilitatea, în sensul cel mai larg, şi profesionalismul.
Astfel, trebuie să ne întrebăm: ce facem cu responsabilitatea? Are magistratul responsabilitate dacă nu respectă drepturile şi libertăţile poporului pe care îl consideră un sclav sub această formă a puterii pe care o pretind?!
Românii nu mai au încredere în actul de justiţie pe care îl consideră opera unor oameni corupţi, fie incompetenţi, deasupra intereselor poporului şi Constituţiei, ca, de altfel, şi deasupra normelor internaţionale.
Această concluzie este şi a fostului preşedinte Traian Băsescu.
Traian Băsescu: „Justiţia a făcut mult mai mult rău decât politicienii sau românii cerşetori din Roma sau Paris.”
„Nu trebuie să ne uităm numai la averile politicienilor. Uitaţi-vă şi la averile judecătorilor. Nu vreau să credeţi că această categorie poate să meargă la nesfârşit ca un stat în stat. În România nu s-a făcut o curăţare a justiţiei au rămas foarte mulţi judecători care nu au nici o legătură cu democraţia. După cum merg dosarele de mare corupţie, procentul acestora este mare.”
„Domnul judecător dă casa celui care dă şpagă nu celui care are dreptate”
„Nici un sistem de justiţie din UE nu a făcut rău vreunei ţări precum cel românesc”
Sau în acest sens putem aduce ca argument actualitatea celor scrise acum un secol şi jumătate de Mihai Eminescu: NETREBNICII CARE NE CONDUC
<<Din ciclul: „Alţii mai proşti ca noi… mai rar!” sau „Tâmpiţi am fost şi tot aşa am rămas!”
Un articol scris de Mihai Eminescu în ziarul “Timpul”, A.D. 1877!
Ce caută aceste elemente nesănătoase în viaţa publică a statului? Ce caută aceşti oameni care pe calea statului voiesc să câştige avere şi onori, pe când statul nu este nicăieri altceva decât organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor omeneşti? Ce sunt aceste păpuşi care doresc a trăi fără muncă, fără ştiinţă, fără avere moştenită, cumulând câte trei, patru însărcinări publice dintre care n-ar putea să împlinească nici pe una în deplină conştiinţă?>> (Ei sunt şi profesori pe la facultăţile de drept sau INM – actualitate)
Bădiţă Gheorghe, Piatra Olt